Recenzie: „Lume frumoasă, unde eşti” – Sally Rooney

Mi-a plăcut stilul lui Sally Rooney în Conversaţii cu prietenii, în Oameni normali, mi-a plăcut Sally Rooney şi în Lume frumoasă, unde eşti  – cel mai recent roman al său. Aşa cum ne-a obişnuit deja din precedentele şi aceasta este o carte care tratează subiecte legate de  vieţile noastre aparent banale, împletite cu relaţiile pe care le-am construit în decursul anilor, relaţii de iubire, de prietenie sau relaţiile cu noi înşine.

În stilu-i caracteristic explorează aproximativ aceleaşi subiecte ca în celelalte romane însă media de vârstă a personajelor este puţin mai mare, asta aduce cu sine automat şi alte seturi de probleme şi anxietăţi.  Prietenia, sexul, relaţiile, ataşamentul, cunoaşterea de sine şi dorinţa de a se adapta şi de a-şi găsi locul în lume, o lume aparent diferită de cea din concepţiile lor dar o lume care poate deveni frumoasă prin prisma ochilor care o privesc, sunt principalele teme în jurul cărora se învârt cele patru personaje principale.

Avem patru tineri în jurul vârstei de treizeci de ani:

  • Alice – o romancieră de succes dar care nu dă doi bani pe faima obţinută în urma publicării cărţilor ei, chiar resimte împovărătoare atenţia şi aşteptările din partea publicului(la fel ca Rooney însăşi). După ce a suferit o cădere s-a retras într-un loc mai  izolat şi alege să stea în chirie într-o casă parohială dintr-un orăşel situat la trei ore distanţă de Dublin. Aici îl întâlneşte pe Felix prin intermediul aplicaţiei Tinder iar între ei se leagă (anevoios la început, e drept) o relaţie.
  • Felix – muncitor la un depozit, un tânăr aspru şi direct, bisexual, aparent superficial,  poate cel mai puţin interesant personaj creat de Rooney.
  • Eileen – cea mai bună prietenă a lui Alice încă din timpul facultăţii,  locuind la comun într-un apartament în Dublin şi lucrând de când se ştie la o revistă literară pe un salariu nu tocmai grozav, pare că viaţa ei nu are o direcţie clară, stagnează şi nu se întrevede nici o schimbare pentru viitorul apropiat. Având diverse oportunităţi pe parcursul poveştii de a avansa în carieră sau de a se implica în relaţii o surprindem adesea evitând aceste şanse, fiindu-i frică de eşec şi schimbare.
  • Simon – ataşat de credinţă şi realizat din punct de vedere profesional, consiliind un partid politic, este prieten din copilărie cu Eileen. Chiar dacă între cei doi au fost episoade de apropiere în trecut, nu au avut niciodată o relaţie propriu-zisă, atrăgându-se şi respingându-se mereu precum doi magneţi. Este din punctul meu de vedere personajul cel mai stabil şi constant.

Cartea nu are un complot puternic, povestea se concentrează mai degrabă pe personaje şi se lasă purtată de emoţie, Sally Rooney fiind cu adevărat un maestru al micilor momente intime  care construiesc relaţiile dintre oameni.

Mi-a plăcut structura romanului, alternând între capitole narate la persoana a treia şi un schimb de emailuri între cele două prietene, în care am reuşit să mă scutur de răceala capitolelor şi să le ascult cu adevărat gândurile. Făcându-şi mici confesiuni şi update-uri privind vieţile personale dar mai ales dezbătând într-un mod elocvent subiecte precum colapsul civilizaţiei, schimbările climatice, impactul plasticului, frumuseţea în artă, rolul credinţei sau orice alt subiect filosofic am fost martoră la prietenia celor două, înfiripată pe băncile facultăţii şi rezistând în ciuda separării ulterioare absolvirii. Pentru cunoscători la fel ca în anterioarele romane, dialogul dintre personaje este integrat în naraţiunea la persoana a treia, aparent acest aspect ar îngreuna procesul de lecturare pentru cititorii obişnuiţi cu liniile de dialog însă după câteva pagini m-am obişnuit şi adaptat stilului deja cunoscut al lui Rooney.

Având sub lupă relaţiile celor două cupluri dar şi interacţiunea dintre ele, prin prisma prieteniei dintre Alice şi Eileen sau a celor câteva zile pe care cei patru le petrec împreună în vizită la Alice, suntem martorii unor concepte întâlnite deja în celelalte două romane scrise de Sally Rooney. Eileen şi Simon – diferenţa de vârstă,  Alice şi Felix – diferenţa de clasă socială. Dificultăţile de natură emoţională, exprimarea sau reprimarea lor creează de fapt dinamica relaţiilor dintre aceştia.

Lume frumoasă, unde eşti  a fost pentru mine o lectură plăcută şi lentă, în care personajele lui Sally Rooney navighează prin hăţişurile vieţii în căutarea speranţei într-o lume adesea fără speranţă însă în care dorinţa de a crede în ea o poate transforma în ceva ce nu mai credeau că există. Legătura dintre personaje, relaţiile pe care le formează, prietenia, dragostea sunt tot ceea ce este frumos în lume!


Sally Rooney (n. 20 februarie 1991, Castlebar) este o scriitoare irlandeză și locuiește la Dublin. Opera sa de debut, Conversations with Friends (Conversații cu prieteni), a fost publicată în 2017. Al doilea roman al ei, Normal People (Oameni normali), a apărut în 2018 și a fost multiplu nominalizat și premiat (Irish Novel of the Year, 2018, Costa Book Award, 2019). Ambele romane, publicate și în limba română la Curtea Veche Publishing în 2019, au fost transformate în seriale TV.


Titlu: „Lume frumoasă, unde ești”| Autor: Sally Rooney | Editura: Curtea Veche | Traducerea:  Mihaela Buruiană | Anul apariţiei: 2022 | Număr pagini: 400

Recenzie: „Secretele din Jaipur” – Alka Joshi

După ce romanul său de debut, “Artista Henna” a fost întâmpinat cu elogii şi entuziasm de către cititorii săi, Alka Joshi a fost încurajată să scrie şi o continuare pentru mult iubitul ei roman. Astfel a luat naştere a doua sa carte , “Secretele din Jaipur.”

Suntem la 12 ani distanţă de finalul primului roman iar personajele întâlnite în prima parte sunt aproximativ aceleaşi, unele ieşind mai mult în evidenţă acum(Malik, Ravi, Manu Argawal, doctorul Jay), altele diluându-se şi apărând doar secvenţial (Radha, Parvati Singh).

Suntem în anul 1969 în Shimla unde o întâlnim pe Lakshmi, acum căsătorită cu doctoral Jay Kumar şi ocupându-se de Grădina Tămăduirii de la Clinica Spitalului din Shimla, grădina sa cu ierburi de leac, menite să ajute la tratarea celor din triburile nomade din munţi.

După mutarea sa din Jaipur în urmă cu mulţi ani, Lakshmi a venit la Shimla însoţită de sora sa Radha şi novicele Malik, micul ei ajutor, un băiat sprinţar şi descurcăreţ care în ciuda vârstei s-a achitat de toate sarcinile primite de la “tanti şefa”. Radha e acum căsătorită cu Pierre, locuiesc la Paris alături de fiicele lor şi îşi dezvoltă o carieră în domeniul parfumeriei. Malik, după ce a absolvit o şcoală prestigioasă este trimis acum de către Lakshmi la Jaipur să “fure” meserie de la Manu Argawal, soţul Kantei, buna prietenă a lui Lakshmi. Manu lucrează de ani buni pentru Palat ca director administrativ şi este însărcinat de către cele două regine cu realizarea proiectelor de dezvoltare. Un astfel de proiect este construţia unui maiestuos cinematograf pentru care a fost contractată celebra firma Singh-Sharma Construction, firmă al cărui director este Samir Singh care conduce alături de fiul său, Ravi. Ravi Singh este însărcinat cu realizarea modernului cinematograf.

Citește în continuare „Recenzie: „Secretele din Jaipur” – Alka Joshi”

Recenzie: „Artista Henna” – Alka Joshi

Romanul de debut al autoarei Alka Joshi, “Artista Henna” şi continuarea acestuia “Secretele din Jaipur” deschid o poartă spre o lume plină de culoare şi mister, de mirodenii, tradiţii şi  stârnesc curiozitatea cititorilor mai puţin familiarizaţi cu cultura indiană.

Suntem în India anului 1955, Lakshmi în vârstă acum de 30 de ani este o cunoscută artistă henna în coloratul Jaipur la câţiva ani de la câştigarea independenţei, fiind apreciată şi solicitată de doamnele din înalta societate, convinse fiind că picturile cu henna realizate cu pricepere de Lakshmi le aduc prosperitate, noroc, iubire şi le îndeplinesc cele mai ascunse dorinţe. Lucrând din greu în ultimii zece ani, Lakshmi şi-a permis să plătească un constructor să îi construiască casa visurilor ei şi-n care plănuia să îi aducă şi pe părinţii ei când avea să fie gata.

Citește în continuare „Recenzie: „Artista Henna” – Alka Joshi”

Recenzie: „Fantome” – Dolly Alderton

Fantome este romanul de debut al jurnalistei britanice Dolly Alderton, unul care dezbate subiecte moderne şi actuale ale societăţii, subiecte cu care ne confruntăm mulţi dintre noi sau cunoaştem cu siguranţă persoane precum cele din carte.

Dolly Alderton a publicat în The Sunday Times Style, The Daily Mail, The Telegraph, GQ, Marie Claire, Cosmopolitan, Vice, printre altele. Subiectele sale preferate sunt iubirea, întâlnirile amoroase, prietenia, feminismul, călătoriile, moda, cărțile, filmele și gătitul. Apărută în 2018, cartea sa autobiografică Tot ce știu despre dragoste (Curtea Veche Publishing, 2019) a intrat încă din prima săptămână de la publicare în Top 5 bestselleruri alcătuit de The Sunday Times și va fi în curând adaptată pentru televiziune. Publicată în octombrie 2020, Fantome a fost inclusă și ea în Top 5 al aceleiași publicații.

Nina Dean este protagonista romanului, o femeie aflată la treizeci şi doi de ani, o scriitoare de cărţi gastronomice,  care a cunoscut succesul prin Gustul, prima carte publicată, pregătindu-se să o publice pe a doua, Bucătărioara.  Singură, după despărţirea de Joe alături de care a avut o relaţie de şapte ani, locuind în nordul Londrei, se concentrează pe carieră şi pe conservarea celor câteva prietenii pe care le mai are după ce majoritatea oamenilor din jurul ei s-au căsătorit, au copii sau şi-au întemeiat propriile familii.

Citește în continuare „Recenzie: „Fantome” – Dolly Alderton”

Recenzie: „Albastrul din miez de noapte”  – Simone van der Vlugt

“Albastrul din miez de noapte” este o ficţiune istorică care se desfăşoară în Olanda secolului al şaptesprezecelea şi urmăreşte povestea lui Catrijn, o tânără văduvă dintr-un sat de lângă Alkmaar care vrea să renunţe la tot trecutul ei pentru a-şi urma visul de a-şi câştiga traiul pictând.

Suntem în De Rijp, martie 1654, în urma decesului soţului ei, Catrijn îşi vinde toate bunurile şi plănuieşte să începă o nouă viaţă într-un oraş mare încercând să îşi construiască viitorul departe de tot ce a însemnat viaţa ei până atunci. S-a căsătorit cu Govert nu din dragoste ci pentru că a rămas însărcinată iar traiul alături de soţul ei s-a dovedit a fi un chin. Fiind tratată cu bătăi repetate, Catrijn pierde sacina şi îndură suficiente umilinţe din partea soţului  încât să nu aibă nici cel mai mic resentiment când Govert moare după o beţie, moarte asupra căreia planează o bănuială din partea familiei soţului dar pe care doctorul a declarat-o ca fiind naturală.

Dacă trăiești în frică, trăiești doar pe jumătate.

Citește în continuare „Recenzie: „Albastrul din miez de noapte”  – Simone van der Vlugt”

Recenzie: „Ce ştie doar vântul” – Amy Harmon

Există pe lume poveşti de dragoste predestinate. Cu siguranţă aţi auzit povestindu-se în viaţa reală de vreun cuplu de îndrăgostiţi care s-au iubit cu ardoare în anii tinereţii dar apoi valurile vieţii i-au despărţit, ca la bătrâneţe, după ce şi-au întemeiat familii şi au avut copii, viaţa le-a purtat paşii din nou unul spre celălalt ca să îşi încheie frumoasa poveste începută cu ani în urmă. O astfel de poveste este şi cea scrisă de Amy Harmon, doar că la alte dimensiuni sau…mai bine spus în alte dimensiuni.

Autoarea scrie o frumoasă poveste de dragoste, într-un context istoric marcant şi bine documentat, tumultoşii ani de luptă pentru independenţă ai Irlandei de după Primul Război Mondial, dând credibilitatea perioadei alese prin introducerea unor personaje care au jucat roluri esenţiale în evenimentele tumultoase ale acelor ani, precum Michael Collins, un lider al IRA.

Dar să revenim în vremurile noastre. Anne Gallagher, o tânără de treizeci de ani şi foarte de succes scriitoare, se întoarce la casa bunicului său, care a crescut-o din primii ani ai copilăriei după ce a rămas orfană. Chemarea bătrânului are legătură cu ultimele sale zile de viaţă, pentru că vrea să îi împărtăşească lui Anne ultimele sale dorinţe și câteva frânturi din viaţa lui pe care nu le ştia.

Citește în continuare „Recenzie: „Ce ştie doar vântul” – Amy Harmon”

Recenzie: „M-am săturat de tine”- Bae Suah

Cartea lui Bae Suah vorbeşte despre o categorie de oameni extrem de reali, care se confruntă cu situaţii extrem de reale care sunt nevoiţi să ia decizii cu care s-ar putea să fim de acord sau nu, dar nu despre moralitatea alegerilor e vorba în aceasta scurtă carte ci despre opţiunile pe care personajele le au la îndemână.

O carte foarte bine tradusă, cu un limbaj simplu dar coerent, uşor pestriţ pe alocuri, confundabil cu literatura chick-lit şi structurată în capitol scurte, “M-am săturat de tine” ne prezintă fragmente din existenţa lui Yukyeong şi lupta ei surdă cu mentalul colectiv al unei societăţi aparent dezvoltate dar prizonieră încă a unor cutume învechite. La treizeci şi trei de ani şi necăsătorită, Yukyeong se încadrează indiscutabil în categoria fetelor bătrâne, fără vreun viitor prea roz la orizont. Aspru criticată de familia apropiată dar şi extinsă, de colegii de la muncă şi de societetate în general pentru poziţia ei fermă împotriva căsătoriei şi în general a relaţiilor care presupun ataşament emoţional, făcând parte dintr-un grup toxic de cinci prietene necăsătorite care aparent se sprijină dar pe ascuns se bârfesc şi se critică cu prima ocazie, Yukyeong visează să devină medic veterinar, să părăsească Coreea, să facă documentare despre animalele sălbatice din Africa iar apoi să devină biolog marin. Deşi munceşte la visul ei urmând facultatea de medicină veterinară la seral, muncind în paralel într-o corporaţie, plătind rate, achitându-şi datoriile din perioada primei facultăţii, încercând să aibă o viaţă independentă, toate visele ei par nefondate şi greu realizabile.

Citește în continuare „Recenzie: „M-am săturat de tine”- Bae Suah”

Recenzie: „Să ne vedem cu bine în Havana” – Chanel Cleeton

Dorul de soare şi vacanţă la malul mării m-a făcut să scriu despre acestă frumoasă şi exotică ficţiune istorică. Cartea scrisă de Chanel Cleeton mi-a ţinut companie în concediul din luna august iar dacă voi, norocoşilor, vă pregătiţi acum, în mijlocul iernii, să evadaţi într-un loc călduros, cu mare şi soare, faceţi bine şi puneţi cartea asta în bagaj, nu o să regretaţi.

O să vă poarte în însorita şi misterioasa Cuba, prezentându-vă o părticică din ascensiunea şi decăderea ei alături de Elisa Perez la sfârşitul anilor 1950 iar apoi o să vă poarte în Cuba zilelor noastre când Marisol Ferrera, nepoata Elisei, se duce în ţara natală a bunicii în 2017 pentru a-i respecta ultima dorinţă, să-i împrăştie cenuşa în ţara în care s-a născut.

“Când a ajuns Columb în Cuba, a descris-o drept cel mai frumos ţinut văzut vreodată. Aşa şi este. Dar sunt multe lucruri, dincolo de mare, de munţi şi de cerul senin.”

Naraţiunea acestei poveşti ne este expusă din două perspective, cea a Elisei, tânăra obligată să-şi părăsească ţara şi cea a lui Marisol, nepoata dornică să cunoască ţara natală a bunicii şi altfel decât din poveştile familiei exilate.

Suntem în anul 1958, Elisa Perez este una din cele trei fiice ale unui baron al zahărului, făcând parte dintr-o familie înstărită şi cu relaţii sus puse, susţinătoare a regimului lui Batista, unul în care bogaţii au prea mult iar săracii nu au suficient. Participă la petreceri exclusiviste, cunoaşte oameni interesanţi, are parte de cele mai bune condiţii iar viaţa ei pare una foarte liniştită şi lipsită de griji, până când se îndrăgosteşte de Pablo, un tânăr revoluţionar.

Citește în continuare „Recenzie: „Să ne vedem cu bine în Havana” – Chanel Cleeton”

Recenzie: „Casa din marea azurie” – TJ Klune

Ştiaţi că undeva în lumea largă există un Departament Responsabil de Tineretul Magic? Nici eu, dar iată că există, cel puţin în lumea creată de TJ Klune în această carte magică care a fost ca o îmbrăţişare caldă pentru mine pe perioada sărbătorilor.

Un anume domn pe nume Linus Baker, uşor trecut de patruzeci de ani, funcţionar al DERETIMA ca asistent social veghează, la fel ca alţi asistenţi sociali asupra oferlinatelor care au în grijă copii şi tineri cu puteri magice. Ce însemnă asta? Copii care fac obiecte să plutească, care pot aprinde un foc dintr-o privire, care au un aspect neobişnuit si orice alt detail care-i diferenţiază de cei “normali”.

Citește în continuare „Recenzie: „Casa din marea azurie” – TJ Klune”

Recenzie: „Până nu se răceşte cafeaua” – Toshikazu Kawaguchi

Dacă ați deține o putere secreta sau dacă vi s-ar oferi o șansă cu adevărat unică ați călători în timp? Chiar dacă prezentul nu poate fi schimbat, ați avea ceva de rezolvat în trecut? Poate o vorbă nespusă la timpul ei, un mic regret, o mărturisire rătăcită printre alte intenții, revederea unei persoane dragi uitată în negura vremii…

Cam acest subiect este dezvoltat în cartea lui Toshikazu Hawaguchi, patru personaje și poveștile lor își fac loc printre paginile cărții în căutarea unor răspunsuri menite să le liniștească prezentul și alegerile luate pe parcursul vieții. Incertitudinea unei relații, uitarea persoanei iubite în lupta cu o boala nemiloasă, decesul unei persoane dragi sau chiar vizualizarea rapida a viitorului din care știi că nu o sa faci parte.

Citește în continuare „Recenzie: „Până nu se răceşte cafeaua” – Toshikazu Kawaguchi”