Playlist literar 2020

2020 a fost pentru mine nu un an dificil, ci doar unul diferit. Am reușit atât eu cât și familia să ne adaptăm destul de repede, cu înțelegere și răbdare vremurilor pe care le trăim, cu speranța că vom reuși curând să revenim la tot ceea ce am fost oarecum nevoiți să renunțăm, amânăm etc.

Dacă mi-a lipsit ceva anul acesta au fost călătoriile. Nu erau ele dese nici înainte dar reușeam să evadăm puțin vara și plănuiam să-mi petrec ziua de naștere, al treilea an consecutiv în Brugge. Fără a dramatiza am mers mai departe, vor mai veni veri și zile de naștere de care să ne bucurăm în siguranță.

Ceea ce am câștigat anul acesta în schimb e mult mai prețios decât lucrurile la care am renunțat. Am câștigat timp petrecut cu familia, bucuria de a împărtăși mai des momente și experiențe împreună, de a ne apropia, înțelege și sprijini mai mult. Acesta e un dar prețios. Un altul a fost un fel de reconectare cu natura. Sună aiurea, știu, dar am redescoperit grădină din spatele casei și m-am bucurat de ea precum în copilărie. Am urmărit fiecare ghiocel, fir de iarbă, pom înflorit, pasăre care cântă, veveriță care zburda din pom în pom până ajungea la nucul din spatele grădinii, ba chiar(și să nu mă urâți, vă rog) am fost vizitați des, la ceas de seara de o familie de căprioare – beneficiul de a locui aproape de pădure. Mi-am petrecut întreg concediul de vară în hamac, la umbra pomilor citind, dormind sau pur și simplu bucurându-mă în tihnă de ceea ce uitasem ani la rând că am. Anul acesta am avut TIMP și sunt recunoscătoare pentru asta.

Iar pentru că e final de an și lumea trage linie, face topuri, ne spune care a fost cel mai cel sau cea mai cea anul acesta, m-am gândit să scriu și eu ceva legat de cărțile citite în 2020, apoi m-am răzgândit, ar fi nedrept. Și oricum, pornind de la premisa că eu citesc într-un an cât citesc alții într-un trimestru ar fi aiurea să fac un top dintr-o mână de cărți.

Am să fac altceva în schimb că să marchez momentul. Scriam în vară într-o postare pe Instagrampentru mine cărțile și sesiunile de lectură sunt mereu însoțite de muzică, nu pot citi dacă nu am căștile în urechi, altfel sunt atentă la tot ce se petrece în jurul meu și nu-mi stă gândul la lectură. Astfel sunt doar eu, cartea și muzică. Ce e interesant e că îmi aduc aminte de anumite cărți când aud unele melodii și mă transpun din nou în atmosfera paginilor respective. Nici nu vă imaginați cât de bine se citește „Circe” pe ritmurile celor de la Goldfraff sau cât de la fix s-a potrivit ancheta lui Avery Greer în “Ultimul oaspete” cu vocea lui Joey Dosik.

Citește în continuare „Playlist literar 2020”

Recenzie: „Capodopera: – Francine Rivers

Francine Rivers e autoarea pe care-mi doream de mult timp să­ o citesc însă alt gen de lecturi mă făceau să-mi abat mereu atenţia de la cărţile sale. Făcând parte din aşa numita literatură creştină, “Capodopera” m-a f­ăcut curioasă încă de când am procurat-o pentru o persoană acum doi ani, mi-am spus atunci că e o carte pe care îmi doresc s­ă o citesc la un moment dat. Dar nu vă speriaţi, nu e vreo carte care s­ă v­ă pună în dificultate, nu e înţesată cu pasaje din biblie(desi se gasesc şi acestea), nu e vreo carte moralizatoare, din contra, e o carte despre oameni obişnuiţi, prinşi în hăţişurile vieţii care se pierd în vâltoarea deciziilor care trebuie luate, uneori greşite şi care încearcă apoi să îndrepte răul făcut lor sau celor din jur. E o carte despre găsire şi regăsire, despre vindecarea unor răni şi deschiderea sufletului spre frumuseţea vieţii.

Aşa cum spune şi descrierea acestei cărţi, Citește în continuare „Recenzie: „Capodopera: – Francine Rivers”

Recenzie: „Circe” – Madeline Miller

Circe a fost pentru mine cartea ideală a verii.  A fost o lectură plăcută, care a mers mâna în mână cu atmosfera din concediu. Am așteptat oarecum traducerea volumului în limba română pentru că mi-a atras atenția de ceva timp. A bifat așteptările mele și mi-a bucurat orele de leneveală în hamac ascunzându-mă de soare. Povestea bine închegată, stilul lejer al lui Madeline Miller, panoplia de zei, titani și olimpieni, muritori, vrăjitori şi intrigi a fost combinația perfecta.

Circe este Fiica Soarelui, una dintre copii lui Helios, care ajunge repede pe lista neagră a tatălui său pentru simplul fapt că nu părea a fi o odrasla promițătoare, deci era ușor de renunțat la ea la nevoie. Deși născută dintr-un titan și o naiadă, Circe nu se ridică la frumusețea, gloria și importanța fraţilor și surorii sale, Aeetes, Perses şi Pasiphae.

Numele îi este pus de slujnica care o creşte, după culoarea ochilor ei galbeni și a plânsetului ascuțit, Circe înseamnă Șoimița, iar glasul era era supărător în urechile zeilor pentru că semăna cu cel al oamenilor.

Citește în continuare „Recenzie: „Circe” – Madeline Miller”

Recenzie: „Ultimul oaspete” – Megan Miranda

“Ultimul oaspete” e genul de carte numai bună de luat în bagaj pentru vacanţă. Are puterea de a te transpune într-un peisaj idilic de hoinăreală pe malul mării, pe străduţele unui oraş ticsit de turişti vara şi pe dealurile de pe coastă în Littleport – Maine, oraşul care pare împărţit în două: perioada estivală, care aparţinea turiştilor bogaţi, oamenilor înstăriţi care îşi petreceau aici vacanţele şi restul anului în care orăşelul redevenea al localnicilor, al oamenilor obişnuiţi care în perioada de vară se dădeau la o parte pentru a face loc oamenilor cu putere şi influenţă.

O astfel de localnică este Avery Greer, o tânără care în urmă cu mai bine de zece ani rămâne orfană după accidentul care-i răpeşte ambii părinţi. Crescută apoi de bunica ei ajunge ca într-o zi, “dintr-o întâmplare” să se împrietenească cu Sadie Loman, fiica faimoasei familii Loman, deţinătoare a majorităţii imobilelor de închiriat pe perioada verii din Littleport. Dintr-o altă “întâmplare” bunica reuşeşte să acopere datoriile familiei la scurt timp după accidentul părinţilor. Aceste “întâmplări”, alături de altele nu sunt sesizabile când ele au loc dar adunate spre sfârşitul cărţii capătă un sens esenţial pentru deznodământul poveştii. Citește în continuare „Recenzie: „Ultimul oaspete” – Megan Miranda”

Recenzie: „Oameni normali” – Sally Rooney

wp-1592607407289.jpgAveam de mult timp intenţia să citesc “Oameni normali” a lui Sally Rooney dar ceva(şi nu-mi dau seama ce) mă tot îndepărta de ea. Coperta şi premisa unei poveşti adolescentine duceau puţin spre literatură Young Adult, însă mare mi-a fost surpriza ca printre rândurile cărţii să găsesc o scriitură superbă a tinerei autoarei irlandeze.

Povestea este aparent simplă, în micuţul orăşel Carricklea băiatul popular al liceului, Connell Waldron se simte atras de ciudata clasei, Marianne Sheridan. El sărac cu o mamă iubitoare, ea bogată cu o mamă abuzivă locuind într-un conac în care mama lui Connell se ocupa de curăţenie. Au o relaţie ascunsă de ochii celorlalţi, devin la scurt timp friends with benefits, el nu vrea ca lumea să afle iar pe ea oricum nu o interesează să împartă cu ceilalţi viaţa ei aşa că fiecare ia din relaţie ce are nevoie. Doar că dintr-una într-alta sentimentele devin confuze, complexe, ajung să le pese dar nu ştiu cum să exprime acest amalgam de experienţe şi se pierd unul în faţa celuilalt, iau decizii greşite şi se rănesc reciproc. Citește în continuare „Recenzie: „Oameni normali” – Sally Rooney”

Recenzie: „Ultima doamnă Parrish” – Liv Constantine

ultima_doamna_parrish_01“Ultima doamnă Parrish” e genul de carte greu de lăsat din mână, care te îndeamnă să descoperi mai mult, îţi stârneşte curiozitatea, te învăluie în poveste, se lasă descoperită capitol după capitol, te surprinde şi te ademeneşte pagină cu pagină. O carte ideală pentru vacanţă, până şi coperta te ispiteşte să o porţi după tine la piscină, pe malul mării sau oriunde te poartă visele în dorinţa de a evada din cotidian.

Esenţa acestei cărţi e redusă de cele două surori care au scris-o(Lynne şi Valerie Constantine, sub pseudonimul Liv) la replica unuia din personaje, “Nu-i trebuia de la ea decât TOTUL”, şi construiesc pe această fundaţie o poveste încâlcită, care se lasă de la un moment dat descoperită şi se limpezeşte în măsura în care cititorul înaintează cu lectura.

Prima jumătate a cărţii ne-o prezintă pe Amber, această gold-digger ambiţioasă, gata să ia lumea în piept pentru a-şi îndeplini visele, o femeie care consideră că i se cuvine o viaţă fără grij, plină de lux şi splendoare, iar dacă nu are parte de acestea e pregătită să le ia de oriunde şi de la oricine. Victimă îi cade Daphne, fata de aur a exclusivistului Bishop Harbor-Connecticut, o prezenţă apreciată şi admirată de lumea bună, soţia mogulului imobiliar Jackson Parrish, o femeie care pare a avea tot, tot ce Amber îşi doreşte, bogăţie, lux, vacanţe exclusiviste, faimă, o căsnicie perfectă, o casă impunătoare. Deşi victimă îi este Daphne, ţinta este de fapt Jackson, el fiind biletul câştigător dacă îşi dorea ca tot ce deţine Daphne să devină al ei. Citește în continuare „Recenzie: „Ultima doamnă Parrish” – Liv Constantine”

Recenzie: „Evvie Drake o ia de la capăt” – Linda Holmes

Evie Drake“Evvie Drake o ia de la capăt” e o comedie romantică uşor de citit, care binedispune, cu o notă de optimism deşi abordează aspectele mai puţin digerabile ale vieţii.

Evvie Drake a trăit toată viaţa într-un mic orăşel din Maine alături de tatăl ei până s-a căsătorit cu iubitul din adolescenţă, Tim, devenit un medic apreciat în oraşul natal. Căsnicia, aparent perfectă privită din afară mocnea de abuz emoţional şi manipulare din interior. Dornică să schimbe soarta propriei vieţi Evvie decide într-o seară să-l părăsească pe Tim. Pune în maşină câteva bagaje şi acte şi se pregăteşte să dispară din viaţa soţului şi a prietenilor pentru a-şi face ordine în gânduri şi a-şi croi un alt drum în viitor. Înainte să-şi pună planul în acţiune primeşte un telefon de la spital şi primeşte veşti proaste: Tim a decedat în urma unui accident de maşină. Pentru că Tim era fiul iubit al oraşului întreaga comunitate îi plânge de milă tinerei văduve însă nimeni nu a fost părtaş la adevăratele ei trăiri, toţi cred că trece cu dificultate peste pierderea soţului în timp ce pe ea o apăsă vina şi ruşinea că a fost pe punctul de a-l părăsi. Nimeni nu a ştiut care au fost presunile din cadrul căsniciei, nici chiar tatăl ei sau Andy, cel mai bun prieten care i-a fost alături mult timp până a reuşit să-şi poarte din nou singură de grijă.

Dean, un prieten din copilărie a lui Andy îşi face apariţia în micul orăşel şi decide să locuiască o vreme acolo. Jucător profesionist de baseball aflat într-o perioadă nefastă a carierei decide să se retragă temporar din lumina reflectoarelor şi a presiunii media şi sportive, astfel ajunge să închirieze apartamentul anexat casei lui Evvie. Citește în continuare „Recenzie: „Evvie Drake o ia de la capăt” – Linda Holmes”

Recenzie: „Proiectul Rosie” – Graeme Simsion

9789734636471-2739660Deşi am citit “Proiectul Rosie” înainte de pandemie mi-aş fi dorit totuşi să o fi citit în această perioadă deoarece s-a dovedit la timpul ei (s-ar fi dovedit şi acum) o lectură comică şi care binedispune cititorul. Un smart romance cu potenţial de a însori zile posomorâte.

Eroul nostru este Don Tillman, un personaj perfect de imperfect, profesor de genetică în vârstă de 39 de ani, nediagnosticat dar suferind de sindromul Asperger – o afecţiune de spectru autist, care îşi guvernează viaţa după fapte concrete şi mai puţin pe baza sentimentelor, tipicar, stângaci la a iniţia o conversaţia dacă nu implica şi subiecte ştiinţifice(la care excela), cu un program zilnic bine calculat încât orice moment al zilei să fie exploatat la maxim. Dar nu vă speriaţi, chiar dacă Don pare rigid, pragmatic şi plictisitor prin prisma obiceiurilor şi a dependenţei de programele fixe o să ajungeţi să-l îndrăgiţi repede. Graeme Simsion are grijă să-l poziţioneze pe Don în unele situaţii care o să vă descreţească frunţile şi o să-l găsiţi chiar adorabil până la sfârşit.

Aflăm chiar din prezentarea cărţii că în centrul acţiunii se află programul dezvoltat de Don pentru a-şi găsi o soţie, o femeie compatibilă cu stilul lui de viaţă, cu valorile care-i guvernează lui existenţa şi dezvoltă astfel un chestionar amplu care trebuie completat de orice posibilă candidată. Întrebările, din cele mai variate, aveau menirea de a înlătura orice urmă de incompatibilitate, de a elimina timpul irosit în procesul de a cunoaşte pe cineva. Era clar, Don nu avea timp de pierdut, practic din fire s-a hotărât să tranşeze problema ferm şi eficient de la început. Dorinţa lui era de a găsi o parteneră care să agreeze şi să se adapteze fără probleme la modul lui de viaţă. Citește în continuare „Recenzie: „Proiectul Rosie” – Graeme Simsion”

Noi…

Sentimentul-de-acasa_2865-7_1

Am citi înainte de Crăciun cărțulia asta și are între paginile ei ceva ce mă face acum sa revin asupra ei, pentru că atunci mi-a insuflat speranță și sentimentul acela frumos de „acasă”, de siguranță.

„Cel care se simte acasă în el însuşi, acela poate fi pretudindeni acasă. Cel care este protejat în sine însuşi, acela se simte protejat şi alături de oameni.”

Deși am intrat de curând în vâltoare aceasta a neprevăzutului și a semnelor de întrebare care stau deasupra capetelor noastre mă întreb totuși dacă toate luptele noastre din trecutul nu foarte îndepărtat au avut vreun rost. Citește în continuare „Noi…”

Recenzie:”Miniaturista” – Jessie Burton

897236I-am dat mult timp târcoale acestei cărţi până când pur şi simplu mi-a căzut în braţe acum câteva săptămâni, era în vizorul meu de ceva vreme dar cum lucrurile bune se întâmplă la momentul oportun tot aşa şi-a aşteptat şi Miniaturista rândul, ca să mă pot eu bucura de lecturarea ei.

Aflând că e un roman de debut eram curiasă să văd ce impresii o să-mi lase stilul lui Jessie Burton, pentru că romanele de debut sunt uneori senzaţionale, alteori un fiasco. “Miniaturista” se încadrează în prima categorie, cu câteva amendamente pe care o să le detaliez spre final.

Ce mi-a plăcut? Subiectul, plasarea evenimentelor în Amsterdamul prosper de la sfârşitul anilor 1600, personajele puternice, atipice vremii, trăsăturile lor, descrierile scurte dar cu esenţă care m-au ajutat să intru repede în starea de spirit a acelor ani, să simt atmosfera străduţelor aglomerate, să gust din bucatele Corneliei, dar mai ales talentul de povestitoare al lui Burton. A avut cartea asta ceva ce m-a atras mereu spre ea, să înaintez cu lectura a fost un scop al fiecărei zile după muncă.

Citește în continuare „Recenzie:”Miniaturista” – Jessie Burton”