Oliver Sacks şi darul vieţii

recunostinta-oliver-sacks-humanitas-2017

O carte cât o viaţă. Mă bucur întotdeauna când prind uneori o carte care povesteşte despre viaţă într-un mod atât de unic şi sincer. Trebuie să aduni multă  înţelepciune în cursul vieţii ca să priveşti cu seninătate bătrâneţea şi suferinţa ultimelor momente. Îţi trebuie multă bucurie în suflet ca să nu-ţi pierzi nădejdea în momentele grele şi să nu te îndepărtezi de esenţa vieţii, de ceea ce e cu adevărat important.

O astfel de carte e “Recunoştinţa” lui Oliver Sacks, o mărturie despre cum să ne trăim viaţa frumos şi despre cum gândurile noastre ar trebui să se îndrepte mereu cu bucurie spre darul de A FI, asta ne dă posibilitatea de A FACE, pentru ca apoi să REALIZĂM vise.

În doar 60 de pagini şi patru eseuri(“Mercur”, “Viaţa mea”, “Tabelul periodic al elementelor în versiune proprie” şi “Sabat”), Sacks rezumă o viaţa plină, frumoasă şi complexă, însă punând accent pe concluzionarea a ceea cea a fost cu adevărat important şi ce a dat sens existenţei lui: munca, perseverenţa, dragostea oferită şi primită, dezoltarea relaţiilor de prietenie, detaşarea de elementele nocive, petrecerea timpului cu folos, lipsit de frivolităţi.

„Nu neg că mi-e teamă. Și totuși, predominant în mine rămâne sentimentul de recunoștință. Am dăruit dragoste și am primit dragoste in dar; am fost binecuvântat cu multe lucruri minunate, și la rându-mi am întors lumii din zestrea mea.”

Întotdeauna avem ce învăţa din mărturiile “oamenilor mari”, cu atât mai mult cu cât acestea sunt făcute cu claritate şi ne îndeamnă să ne păstrăm spiritul mereu tânăr şi alert. E o carte care m-a făcut curioasă să citesc şi “În mişcare: O viaţă”, volumul de memorii apărut la Editura Humanitas.

„În zilele din urmă mi-am contemplat trecutul ca și cum l-aș fi privit de undeva de la înălțime, ca pe o panoramă, și am putut vedea în profunzime felul în care se interconectau toate componentele sale.
Mă simt extraordinar de viu, iar în timpul ce mi-a mai rămas am de gând și trag nădejde să izbutesc să-mi cultiv prieteniile, să-mi iau rămas-bun cum se cuvine de la cei dragi, să mă dedic mai mult scrisului, să călătoresc în măsura în care organismul îmi permite, să cunosc și să înțeleg mai multe și mai intens.
E nevoie pentru asta de îndrăzneală, de claritate și de sinceritate; e nevoie să-mi dau silința și să pun ordine în treburile mele cu lumea. Voi găsi totuși întru câtva vreme și pentru distracții, poate chiar și pentru copilării.
Am căpătat dintr-o dată abilitatea de a vedea lucrurile în amănunțime și în perspectivă. Timpul nu-mi mai permite să mă aplec asupra lucrurilor frivole. În centrul preocupărilor mele trebuie să mă aflu eu însumi, cu munca mea și prietenii mei. Nu voi mai petrece seară de seară uitându-mă la știri. (…) Și nu e vorba de indiferență aici, ci de detașare.”


Cartea a apărut la Editura Humanitas în 2017 în traducerea din limba engleză a Adinei Cobuz. Mai multe despre Oliver Sacks aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s