Recenzie: „Lapte și miere” – Rupi Kaur

lapte-si-miere-ISe spune că poezia e o artă a limbajului, iar versurile ei au menirea să vorbească sufletului şi să trezească emoţii. Aşa o fi, însă din păcate nu şi pentru mine. Or fi sechele din timpul orelor de română din liceu sau pur şi simplu eu şi ea, poezia, nu suntem compatibile. E drept, nici n-am depus eforturi prea mari să ne împrietenim şi probabil aici e greşeala mea, pentru că am descoperit curând şi o altă formă de poezie, mai puţin rigidă şi deloc rimată, mai pe gustul meu.

Mi-a căzut în mână deja celebra “Lapte şi miere” de Rupi Kaur şi pot să spun că mi-a plăcut, pentru că nu am avut impresia că citesc poezie, ci un jurnal personal, o experienţă, o poveste. Modul intim, cuvintele simple şi ilustraţiile care însoţesc poemele merg uşor la suflet, te fac părtaş la mărturia autoarei. Subiectele abordate de Kaur sunt împovărătoare, dramatice pe alocuri dar şi vindecătoare şi sunt parte din viaţa ei, din propriile experienţe. Ajungi să o însoţeşti în călătoria ei prin diverse etape ale vieţii când îţi mărturiseşte cu sinceritate despre feminitate, abuz sexual, dezamăgiri în familie, iubire şi despărţire, iubirea de sine, cruzime emoţională, trădare, rase şi gen, supravieţuire şi vindecare.

Un lucru interesant mi s-a părut opţiunea autoarei de a onora limba mamei sale, Punjabi şi scrierea folosită Gurmukhi, astfel poemele au o formă liberă, folosind doar minuscule şi fără semne de punctuaţie, fără măsură, fără rimă.

Cartea – mărturie a lui Kaur e împărţită în patru părţi, fiecare corespunzând unei etape din experienţa ei: rănirea, dragostea, ruperea şi vindecarea.

Rănirea ne vorbeşte despre viol, abuz sexual, durere şi amărăciune, multe aspecte actuale cu care se confruntă femeile în mişcarea #metoo. Chiar daca cititorii/cititoarele nu au experimentat direct vreun caz asemănător, un abis emoţional poate proveni şi din alte experienţe, diferite de cele menţionate , fiecare dintre noi are o durere, o rană şi se poate regăsi în cuvintele ei.

dacă aş fi ştiut

ce înseamnă siguranţa

aş fi petrecut

mai puţin timp căzând

în braţe care nu erau

_____________________

când mama deschide gura

să poarte o conversaţie la cină

tata îi frânge între buze

cuvântul taci şi-i spune

să nu vorbească niciodată cu gura plină

aşa au învăţat femeile din familia mea

să trăiască cu gurile închise

_____________________

tresar când mă atingi

mi-e teamă că eşti el

Dragostea e despre găsirea iubirii care împlineşte, iubirea care umple goluri, dar mai ales despre iubirea de sine, aprecierea de sine.

 şi-a pus mâinile

pe mintea mea

înainte să mi le pună pe

talie

şolduri

sau buze

nu m-a facut

frumoasă prima dată

m-a făcut

superbă

_____________

se poate să fi fost prima mea dragoste

dar ai fost dragostea care le-a făcut

pe celelalte

irelevante

Ruperea e încă o parte întunecată, care vorbeşte despre despărţire, despre nepotrivire, despre sentimente care rănesc, degradare emoţională şi relaţii toxice.

când eşti distrusă

şi el te-a părăsit

nu te întreba

dacă ai fost

îndeajuns

problema a fost

că ai fost atât de îndeajuns

că nu a fost în stare să te ducă

____________________

nici unul dintre noi nu e fericit

dar nici unul dintre noi nu vrea să plece

aşa că ne rănim unul pe celălalt

şi numim asta dragoste

Vindecarea e partea cea mai pozitivă, e lecţia învăţată, e pârghia de supravieţuire, de ieşire din nou la suprafaţă. Chiar dacă viaţa e amară uneori şi presărată cu evenimente care lasă răni adânci, singura modalitate de a merge mai departe e acceptarea, acceptarea de sine, acceptarea lucrurilor pe care nu le mai poţi schimba, acceptarea trecutului şi aţintirea privirii cu speranţă spre viitor. Un viitor în care tu o să fii mai bună, mai completă, mai pregătita, mai fericită.

 acceptă că meriţi mai mult

decât o dragoste dureroasă

viaţa se mişcă

cel mai sănătos lucru

pentru inima ta este

să te mişti cu ea

 MOTIVE CA SĂ CITEŞTI “Lapte şi miere”

– O să înveţi despre acceptarea de sine. Poate ar trebui să fim mai blânzi cu noi înşine şi să ne apreciem mai mult calităţile.

– O să înveţi despre iubirea de sine. Ca să-i iubeşti pe alţii trebuie să te iubeşti mai întâi pe tine, trebuie să fi ca o ceaşcă plină ca să poţi oferi şi celorlalţi.

– O să înveţi că eşti completă aşa cum eşti, fară validarea altora, iar dacă lor nu li se pare îndeajuns ceea ce ai de oferit este partea lor de vină, nu a ta.

– O să înveţi că nu e uşor să iubeşti. Iubirea uneori înseamnă şi suferinţă şi pierdere.

– O să înveţi că nu e imposibil să te ridici din nou şi din nou, că-n viaţă oricât de greu ne-ar fi trebui să privim înainte, mereu înainte.

IMG_20180812_192330.jpgIMG_20180812_191325.jpg

IMG_20180812_191605.jpgIMG_20180812_192125.jpgIMG_20180812_191814.jpg

img_20180812_191911-e1534151091517.jpg
dav

Titlu: “Lapte şi miere” | Autor: Rupi Kaur | Traducerea: Tiberiu Neacşu | Colecţia: Cartea de poezie str­ăină | Anul apariţiei: 2017 | Număr pagini: 208

2 gânduri despre „Recenzie: „Lapte și miere” – Rupi Kaur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s