Recenzie: „Eleanor Oliphant se simte excelent” – Gail Honeyman

V-aţi întrebat vreodată cât “BINE” se ascunde de fapt în spatele celebrului răspuns care ne este mereu sevit de către cei din jur la întrebarea “Ce faci? Cum eşti?” Ce poartă fiecare om în sufletul lui, ce povestea are, ce-l bucură cu adevărat, ce-l supără cel mai tare, cât din ceea ce se vede la suprafaţă vine din interior? Acestea sunt întrebările cu care m-a lăsat Eleanor, însă mi-a lăsat şi speranţă, căldură şi un sentiment de BINE spre EXCELENT.

Elenor Oliphant nu se simte chiar bine, asta am descoperit din primul capitol. La treizeci de ani, Eleanor are un loc de muncă stabil, e constantă în profesia ei însă e statică şi deşi are potenţial nu a progresat deloc, e prizoniera unei rutine care o ţine pe loc. Nu are prieteni, e  tăios de onestă în relaţia cu ceilalţi, nu face lucruri de dragul de a plăcea altora, nu ia masa de prânz cu colegii, ocupă o locuinţă socială, îşi petrece weekendurile singură acompaniată de vodcă, gătind mereu o cina pentru o persoană şi neaşteptând ceva anume de la viaţă.

Ca cititor te întrebi DE CE? De ce Eleanor nu are aşteptări de la viaţă? De ce se limitează la lucruri care-i oferă o oarecare siguranţă şi nu se aventurează în tumultul vieţii? Toate aceste întrebări au răspuns pe parcursul cărţii însa sunt atât de bine dozate de Gail Honeyman încât fiecare capitol mai adaugă o piesă în puzzle şi vrei mereu să întorci pagina să afli mai mult.

Lucrând la departamentul contabil al unei firme de design grafic din Glasgow nu se remarcă în colectivul social prin nimic deosebit, nu doreşte să ia parte la activităţi cu colegii ei, la masa de prânz preferă să dezlege cuvinte încrucişate decât să aiba compania lor, are un limbaj bătrânicios, o rutină riguroasă, nu iese în oraş, nu caută să facă pe plac celorlalţi, weekendurile le petrece mereu singură. Aceasta e Eleanor la începutul romanului, dar nu va fi la fel şi la sfârşitul lui… Citește în continuare „Recenzie: „Eleanor Oliphant se simte excelent” – Gail Honeyman”