Recenzie: “Fiicele paznicului” – Jean E. Pendziwol

Vremea capricioasă de afară mi-a dat planurile peste cap, însă nu am cedat la presiunea ei şi am găsit alternative pentru a mă bucura de o lectură cu totul deosebită. Am ales pentru zilele libere de sărbători să citesc “Fiicele paznicului” la îndemnul Publishers Weekly, “O carte pentru iubitoarele surorilor Brontë şi ale lui Jodi Picoult, în egală măsură, numai bună de citit într-un hamac”. Ei bine, n-am reuşit să o citesc într-un hamac, după cum plănuisem. Făcând excepţie de aspectul acesta am avut parte de o lectură remarcabilă, care mi-a depăşit mult aşteptările, m-a desprins de realitate şi  m-a purtat departe, pe ţărmul Lacului Superior, în Ontario, călătorind prin amintirile unei femei pentru care trecutul a avut nenumărate întrebări şi prea puţine răspunsuri până în ziua în care a ajuns-o din urmă şi au stat faţă în faţă.

Elizabeth Livingston, aflată la o vârstă foarte înaintată se retrage la Azilul Boreal din apropierea Lacului Superior, locul unde şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa, locul care a lăsat urme adânci şi care a chemat-o mereu printr-un strigăt mut mai aproape, mereu mai aproape.

În 1918 la farul din Phorpyry Point se instalează un nou paznic, Andrew Livingstone, care îşi petrece aici restul vieţii alături de soţia Lil iar apoi copii Peter, Charles şi gemenele Elizabeth şi Emily.

În prezent, Elizabeth primeşte la azil vizita unor ofiţeri care-i aduc vestea că a fost găsită o ambarcaţiune cu pânze, eşuată, avariată şi abandonată, în Middlebrun Bay, în apropiere de Silver Islet, numele bărcii este Wild Dancer, a fost înmatriculată pe numele lui Charles Livingston, fratele ei, fratele pe care nu l-a văzut de mai bine de şaizeci de ani. Odată cu vestea, cei doi aduc nişte jurnale vechi găsite la bordul ambarcaţiunii Citește în continuare „Recenzie: “Fiicele paznicului” – Jean E. Pendziwol”