Recenzie: „Septembrie poate aştepta” – Susana Fortes

436958582-0Luna decembrie a fost una „detectivistă” pentru mine. Ideală pentru puţin mister, a părut perioada perfectă din an pentru poveşti à la Sherlock Holmes. În acest context “Septembrie poate aştepta” se anunţa cartea perfectă pentru a completa doza de enigme şi dezvăluiri la care am fost supusă în perioada mai sus amintită 🙂

Scrisă bine şi documentat, cartea Susanei Fortes are de toate: poveste, substanţă, persoanje care susţin acţiunea, ceva mister, spioni din perioada Celui de-al Doilea Razboi Mondial, o enigmă care cere rezolvare, o scriitoare dispărută la mijlocul anilor ‘50 – Emily J. Parker, un motan răsfăţat- Timothy Gordon, Londra ca plan al acţiunii şi o tânără studentă care-şi pregăteşte teza de doctorat – Rebeca Aldan

Emily J. Parker se născuse la Brighton în 1923 şi crescuse alături de tatăl care murise când ea avea doar patru ani, erou al bătăliei de pe Somme, mama ei şi cele trei mătuşi scoţiene luterane, fiind la şaiseprezece ani bursieră la Queen’s College din Oxford unde îl întâlneşte pe cel care o să-i devină soţ, Alan Pearson, eminent profesor de matematică, un adevărat as în calculul probabilităţilor. Odată cu izbucnirea războiului îşi întrerupe studiile şi începe să lucreze la baza de comunicaţii de la Bletchley Park, sediul principalei organizaţii de criptanaliză a Marii Britanii. După încheiarea războiului se retrage alături de soţul ei din lumina publică şi se dedică căsniciei şi scrisului, devenind o apreciată şi foarte promiţătoare scriitoare a generaţiei sale. The Guardian publică în 1950 un reportaj în care anunţă că autoarea lucrează la un nou roman, The Bridge, care însă nu va mai fi publicat. În 8 mai 1955, la Londra se sărbătoresc zece ani de la încheierea Celui de-Al Doilea Război Mondial, de pe străzile aglomerate şi din atmosfera exaltantă dispare brusc Emily J. Parker, fără a lăsa în urma ei nici un indiciu.

Rebeca Aldan, o tânără spaniolă, admiratoare a ceea ce Emily J. Parker a publicat în calitate de scriitoare, decide ca subiectul tezei sale de doctorat să fie chiar dispariţia acesteia şi cartea sa neterminată. Obţine astfel o bursă care o poartă în Londra anilor 2000, unde sub îndrumarea profesorului Whelan, fost coleg al lui Emily si al soţului acesteia la Bletchley Park, încearcă să rezolve misterul în care a fost învăluită dispariţia tinerei autoare.

Plecând de la aceste premise pornim alături de Rebeca dintr-o mansardă din Notting Hill, pe străzile Londrei şi până în Insulele Hebride în căutarea celebrei sale Emily J. Parker.

Mi-a plăcut tare mult cum autoarea nostră, de aceasta dată Susana Fortes, a construit documentarea Rebecăi pentru teză. Informaţile pe care le deţinea, puţinele dar importantele indicii pe care le deducea din operele publicate de Emily, datele obţinute de la Whelan dar şi propria intuiţie, o duceau pas cu pas mai aproape de descoperirea adevărului, dar oare avea să-i facă faţă acestui adevăr? Avea să-i mulţumească aşteptările născute din aburii misterul în care părea învăluită povestea?

O mulţime de întrebări iau naştere în gândurile cercetătoarei noastre. Ce motive poate avea o scriitoare să dispară de pe faţa pământului atât de brusc? Fusese o dispariţie voluntară sau era mâna spionajului? Violenţa prozei sale e pură ficţiune sau note autobiografice? Ce voia să spună scriind că cineva îi servise capul pe tavă? Cu cât se apropia mai mult de răspunsuri cu atât apăreau alte necunoscute, incertitudini, neconcordanţe. Puzzle-ul era din ce în ce mai fragmentat. Cum avea oare să-i dea de capăt?

Am apreciat modul în care Susana Fortes a construit povestea, cum detalii din copilăria Rebecăi s-au întrepătruns cu dezvăluirile despre Emily J. Parker, desele referiri asupra destinului, cum este clădită viaţa în general, cum semnalele pe care le primim constant în viaţa au o semnificaţie.

A fost o lectură plăcută, deşi mărturisesc sincer, conform cu aşteptările mele notate la începutul acestei postări, “Septembrie poate aştepta” nu a fost o carte atât de “detectivistă” pe cât mi-aş fi dorit eu, acţiunea duce mai mult spre o mărturisire decât spre elucidarea vreunui mister în stilul Murdoch, dar e bine scrisă, cu personaje bine construite, dozată cu suficient umor şi cu muuult dor de ducă spre Londra, pentru a hoinări pe străduţe, printre casele acoperite cu iederă.

ghili

“Uneori nu ne ajunge o viaţă întreagă să descifrăm mesajele pe care le primim în copilărie sau în momentele de groaznică slăbiciune care au de-a face cu pericolul de-a fi în viaţă. Premoniţii. Enigme aflate în afara razei de acţiune a raţiunii, cumva ca vertebrele, dinţii sau osişoarele din urechea medie, a căror formă sau semnificaţie nimeni n-o pricepe foarte bine şi pe care trebuie să le judeci separat înainte de a avea imaginea de ansamblu. Emily Jane Parker era una dintre marile experte în a ordona serii şi descâlcii mesaje cifrate.”

ghili“Cine poate cunoaşte în profunzime inima cuiva? Şi nu mă refer la sentimente, care ies la suprafaţă, chiar dacă ni se par foarte profunde. Mă refer la ceea ce se află în adâncul peşterii. Uneori nici noi nu ştim adevărul. Iei decizii, faci planuri, dar multe se întâmplă fără să ne dăm seama.”

ghili

“Cu trecerea timpului, cunoaşterea este cea care îi face interesanţi pe oameni, ceea ce le conferă valoare şi îi face atrăgători indiferent de vârstă.”

O carte de nota: 4,5/5


Titlu: “Septembrie poate aştepta”| Autor: Susana Fortes |Editura: Humanitas Fiction | Colecţia: Raftul Denisei | Anul apariţiei: 2019 | Traducerea: Cornelia Rădulescu | Număr pagini: 264

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s