Noi…

Sentimentul-de-acasa_2865-7_1

Am citi înainte de Crăciun cărțulia asta și are între paginile ei ceva ce mă face acum sa revin asupra ei, pentru că atunci mi-a insuflat speranță și sentimentul acela frumos de „acasă”, de siguranță.

„Cel care se simte acasă în el însuşi, acela poate fi pretudindeni acasă. Cel care este protejat în sine însuşi, acela se simte protejat şi alături de oameni.”

Deși am intrat de curând în vâltoare aceasta a neprevăzutului și a semnelor de întrebare care stau deasupra capetelor noastre mă întreb totuși dacă toate luptele noastre din trecutul nu foarte îndepărtat au avut vreun rost. Înjurăturile cu colegii din trafic, graba, săritul peste rând când alții stau frumos la coadă, confortul caselor noastre care acum ne sufocă, socializarea digitală când nu ne oprea nimeni să ne vorbim față în față, alergătura după veșnicul „mai mult”, „mai bun”, „mai…oricum” doar să fie în plus, peste nevoile noastre, să avem, să nu ducem lipsă.

Obișnuiți să deținem controlul, uneori până în cele mai mici detalii, ne luptăm acum cu nevăzutul, neștiutul, și e greu să accepți o astfel de realitate. Unii încearcă să o nege, alții să o fenteze, dar oare nu toți mergem spre aceași finalitate? Oare unii dintre noi pot ajunge mai repede la capăt și să ne spună şi nouă cum arată viitorul?

Nu trăim toți același timp? Minutele nu se scurg la fel pentru toți? Nu avem toţi de învăţat ceva din ceea ce trăim în prezent? Mi-e teamă că pentru aceia care nu o înveţe nici acum lecţia vor plăti cu vârf cei nevinovaţi.

E vreme de resetare. A priorităților, a gândirii, a relațiilor cu ceilalți, a noastră interioară, a modului în care acționăm. Se spune că liniștea are darul de a te pune față în față cu tine însuți. Poate era nevoie să readucem toți în viața noastră liniștea, ca sa ne regăsim esența, sensul, ritmul.

Să ne întrebăm zilele acestea de #statacasa mai des cine suntem, ce ne place, ce ne face fericiți, ce apreciem la cei dragi (să le spunem chiar), să ne odihnim, să facem acele lucruri prin casă ce le amânam mereu, să citim (pentru că lectura alungă stresul) să fim atenți cu ai noștri, să-i întrebăm de temerile lor și să-i ajutăm pe cât se poate, să redevenim din roboți, oameni.

Urmează o perioadă de sacrificii și pierderi din multe puncte de vedere și doar fiind responsabili, empatici și conștienți de situație vom putea spune că acestea nu au fost în zadar. Iar mai apoi vom deschide larg ușile spre lumea largă în care sperăm să pășim diferit decât până acum. Cu mai multă cinste și respect, realizând că lumea nu ne aparține, noi aparținem ei.

„Tânjim după sentimentul de siguranţă, după un loc în care să ne simţim protejaţi. Legăm ideea de siguranţă cu căminul. Căminul este acel loc în care ne simţim acasă, în care ne este bine.”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s