Recenzie: „Circe” – Madeline Miller

Circe a fost pentru mine cartea ideală a verii.  A fost o lectură plăcută, care a mers mâna în mână cu atmosfera din concediu. Am așteptat oarecum traducerea volumului în limba română pentru că mi-a atras atenția de ceva timp. A bifat așteptările mele și mi-a bucurat orele de leneveală în hamac ascunzându-mă de soare. Povestea bine închegată, stilul lejer al lui Madeline Miller, panoplia de zei, titani și olimpieni, muritori, vrăjitori şi intrigi a fost combinația perfecta.

Circe este Fiica Soarelui, una dintre copii lui Helios, care ajunge repede pe lista neagră a tatălui său pentru simplul fapt că nu părea a fi o odrasla promițătoare, deci era ușor de renunțat la ea la nevoie. Deși născută dintr-un titan și o naiadă, Circe nu se ridică la frumusețea, gloria și importanța fraţilor și surorii sale, Aeetes, Perses şi Pasiphae.

Numele îi este pus de slujnica care o creşte, după culoarea ochilor ei galbeni și a plânsetului ascuțit, Circe înseamnă Șoimița, iar glasul era era supărător în urechile zeilor pentru că semăna cu cel al oamenilor.