Recenzie: „Inima mea şi alte găuri negre” – Jasmine Warga

Coperta-Inima-mea-si-alte-gauri-negreDeşi e un roman Young Adult, eu ieşind de mult din această categorie, am fost intrigată de subiectul pe care-l dezbate, curioasă de perspectiva abordată de Jasmine Warga şi în ce măsură o astfel de carte poate influenţa în bine tinerii care o vor citi.

Povestea este spusă din perspectiva lui Aysel, o adolescentă de şaisprezece ani, urmărită încă din copilărie de crima săvârşită de tatăl său pe care o ţine minte toată lumea din micuţul orăşel Langston. Arătată cu degetul de colegii răutăcioşi, având o relaţie ezitantă cu mama sa din pricina răcelii instalată între ele, hotărăşte că sinuciderea ar fi cea mai bună variantă pentru a scăpa de apăsările care îi macină întreaga fiinţă. Ezitând totuşi, caută pe un site un partener de sinucidere(termen necunoscut de mine până acum) şi îl găseşte în persoana lui Roman, un băiat de şaptesprezece ani, care se învinuia de moartea surorii lui din urmă cu un an. Nescăpând de remuşcări şi negăsind un resort care să-l scoată din această stare hotărăşte şi el ca cea mai plauzibilă variantă e moartea.

Aşadar, depresia şi sinuciderea sunt temele principale expuse de Jasmine Warga în acest roman. Se pare că sunt probleme cu care se confruntă Citește în continuare „Recenzie: „Inima mea şi alte găuri negre” – Jasmine Warga”

Recenzie: „Şoareci şi oameni” – John Steinbeck

“Nici un om nu cunoaşte adevărul în legătură cu ceilalţi. Tot ce poate să facă este să presupună că ei sunt asemeni lui” – John Steinbeck

soareci-si-oameni_1_fullsize

Fiind unul din marii clasici ai literaturii, John Steinbeck ajunge destul de târziu în biblioteca mea, cu mari regrete însă pentru că m-am privat de o porţie de lectură de calitate.

“Şoareci şi oameni”, o carte de o duioşie surprinzătoare, un fel de parabolă aş spune eu, este opera cu care Steinbeck a cunoscut succesul în 1937. E o carte de dimensiuni mici(155 pagini în ediţia 2013 a Editurii Polirom), simplă dar atât de complexă, care cuprinde un univers bine conturat pentru tema centrală, personaje exponenţiale şi un curs al naraţiunii bine trasat.

Pe fondul Marii Depresiuni din America anilor ‘30 apar în prim plan George Milton şi Lennie Small, muncitori sezonieri pe la fermele din California. Personajele lui Steinbeck, conturate în mod antitetic, sunt cele în jurul cărora se dezvoltă întreaga acţiune. George Milton, un tip isteţ, cu o minte ageră şi Lennie Small, înzestrat cu o minte nu prea dezvoltată însă cu un trup masiv şi o putere pe care nu ştie să o controleze. Prietenia dintre cei doi pare ciudată în ochii multora însă ceea ce îi ţine împreună sunt amintirile din copilărie, promisiunile făcute cu mult timp în urmă, sentimentul de apartenenţă şi visul comun pe care-l împărtăşesc, acela de a avea “locşoru’” lor. Visul american ca laitmotiv al acestei poveşti guvernează întreaga acţiune. Însă ce se întâmplă când nu mai ai loc în propriul vis? …Aparent, o tragedie! Citește în continuare „Recenzie: „Şoareci şi oameni” – John Steinbeck”

Recenzie: „Floare-de-Zăpadă şi evantaiul secret” – Lisa See

img_3801-jpg9969Mi se întâmplă rar să citesc o carte în trei zile, şi asta nu pentru că nu mi-aş dori ci dintr-o acută lipsă de timp. Ei bine, această carte, surprinzător sau nu, m-a prins într-atât de tare încât am făcut “sacrificii” şi nu m-am lăsat până nu am terminat-o cât mai repede.

E o mărturie cu adevărat impresionantă! Nu, nu mărturia mea cum că nu am timp cât mi-aş dori 🙂 , ci povestea din paginile cărţii. E prima dată când mă întâlnesc cu Lisa See în tărâmul literar şi am un mic regret pentru superficialitatea mea de a judeca o carte după copertă, în cazul de faţă atât coperta pentru “Floare-de-Zăpadă şi evantaiul secret” cât şi “Frumoasele chinezoaice”, ambele apărute la Editura Rao nu au coperte pe măsura valorii lor(părerea mea, de cititor care doreşte să îmbine utilul cu…esteticul).

Revenind la carte, Lisa See prin cuvinte foarte bine alese şi documentate readuce la viaţă China Imperială începând cu anul 1823 şi parcurge pornind de la acest an aproximativ încă 80 prin vocea personajului principal Floare-de-Crin. Mergând în paralel, cartea ne prezintă 3 aspecte diferite ale vieţii rurale din Puwei, un sat situat în provincia Yongming sau Ţinutul Strălucirii Eterne.

1În prim plan Lisa See construieşte o frumoasă prietenie între două fetiţe, devenite apoi femei, o legătură de prietenie oarecum predestinată în stele pentru că pornind de la superstiţiile după care îşi guvernau chinezii acelor vremuri viaţa se pare că cele doua, Floare-de-Crin şi Floare-de-Zăpadă se potriveau perfect. Erau născute în acelaşi an, în aceaşi lună, în aceaşi zi, se potriveau pentru a deveni ceea ce ei numeau laotong, “suflete pereche”, persoane predestinate să aibă o relaţie puternică întreaga viaţă bazată pe sinceritate, sprijin, şi iubire.

2Din al doilea plan reiese foarte bine condiţia femeii în acele vremuri, într-o societate patriarhală, guvernată de simboluri şi superstiţii. O civilizaţie unde aducerea pe lume a fetelor era considerată ghinion şi povară, pe când o mamă care aduce pe lume un băiat era respectată şi mult mai bine văzută atât de soţ şi familie cât şi de societate. Citește în continuare „Recenzie: „Floare-de-Zăpadă şi evantaiul secret” – Lisa See”

4 cărţi pentru copii care mi-au bucurat sufletul matur

Indiferent de vârstă avem nevoie din când în când să mai luăm o gură de aer copilăresc pentru a nu uita cine suntem, de unde am plecat şi spre ce ne îndreptăm, să nu uităm valorile şi bunătatea care s-au sădit în sufletele noastre în perioada inocenţei, în perioada în care frumuseţea sufletului nu era ameninţată de angoase, nesiguranţă, nelinişti sau deadline-uri.

 Să mai lăsăm din când în când farmecul copilăriei să parfumeze sufletele noastre încă firave, pentru că ori cât ne-am ancora în realitatea oamenilor maturi, cu joburi serioase, cu responsabilităţi, cu prunci de crescut, cu proiecte şi realizări, o să fim mereu însoţiţi de veşnicia a ceea ce am crezut, atunci când încă mai puteam

 Nu vorbesc în numele altora, doar într-al meu. Mărturisesc sincer, sunt şi o să fiu mereu îndrăgostită de poveştile pentru copii. Copilăria nu are vârstă, o să mă bucur mereu de ea. Citește în continuare „4 cărţi pentru copii care mi-au bucurat sufletul matur”

Wishlist de Gaudeamus

Dintotdeauna Târgul de Carte Gaudeamus a a vut un farmec aparte. Pentru că are loc în a doua parte a lunii noiembrie are un feeling de târg de Crăciun pentru curioşii literari.  Într-o atomsferă de basm(pentru iubitorii de cărţi), o sumedenie de edituri vin să ne vrăjească cu oferta lor, de la cele consacrate până la cele mai mici, care atrag din ce în ce mai mult atenţia. O să găseşti o grămadă de cărţi, pe multe sunt sigură că le ai deja pe aşa numitele “wishlisturi” însă o să le mai laşi să aştepte pentru că o să-ţi facă cu ochiul NOUTĂŢILE(anunţate deja de majoritatea editurilor de la sfârşitul lunii octombrie)

O să-ţi încurce puţin planurile şi reducerile sau ofertele, sunt sigură că o să mergi acasă cu mai multe volume decât ai plănuit initial.

Ah…, o să mai fie o grămadă de evenimente, conferinţe şi lansări, lume multă, înghesuială, gălăgie, autori români şi străini, zâmbete,  baloane, dezorientaţi, bunici cu copii, multă bucurie, dar ce e cel mai important e că toţi vom fi acolo dintr-un motiv comun: dragostea pentru lectură.

Ca orice muritor, am încropit şi eu o listă de dorinţe. Încropeala ei nu înseamnă neapărat că o să le şi duc acasă pe toate, dar de dorit pot să le doresc cu siguranţă. Citește în continuare „Wishlist de Gaudeamus”

Recenzie: „Voi fi acolo”- Shin Kyung Sook

13664352_10210304557035050_222021415_E o carte frumoasă şi profundă, scrisă cu mare măiestrie de către Shin Kyung Sook, cu un lirism foarte bine dozat, e o carte “cu suflet”.

E o poveste în care întâlnim dorinţe, sentimente, speranţe, certitudini şi incertitudini, prietenie, iubire, VIAŢĂ. Pune întrebări greu de rostit şi dă răspunsuri greu de acceptat.

Aţi încercat vreodată să măsuraţi viaţa în eşecuri? Nu! E drept, majoritatea celebrăm şi luăm ca punct de reper pentru existenţa noastră doar succesele, însă, “Voi fi acolo” îmi lasă sentimentul că  luptele pierdute ne determină să preţuim mai mult(viaţa, oamenii, oportunităţile), să fim mai profunzi, mai sinceri cu noi şi cu ceilalţi.

Scrisă sub forma unor amintiri, acţiunea este situată în Coreea anilor ’80 şi îi are în prim plan pe Jeong Yun, studentă la arte şi pe prietenii ei, Myeong- Seo, Mi-ru şi Dan. Fiecare cu propriile frământări şi convingeri care-i mână în luptă, unii caută dreptatea, alţii libertatea sau sensul vieţii.

Revenind în capitală la un an după moartea mamei sale pentru a-şi relua studiile, Jeong Yun se împrieteneşte la cursurile profesorului Yun cu Myeong-Seo şi amica acestuia, Mi-ru, acestora li se mai alătură şi Dan , prietenul din copilărie al lui Jeong Yun. Uniţi de valori şi  preocupări comune(dragostea pentru artă, literatură şi libertate), cei patru sunt nevoiţi să traverseze momente şi timpuri neprielnice, reacţionând în mod diferit unor presiuni ale vremurilor pe care le traversau sau presiuni ale propriilor angoase.

Între Jeong Yun şi Myeong-Seo se naşte o firavă poveste de dragoste, dar profundă prin simplitatea şi sinceritatea ei, perfect surprinsă de Shin Kyung-Sook, Citește în continuare „Recenzie: „Voi fi acolo”- Shin Kyung Sook”

Ce am învăţat eu din povestea lui Yeonmi Park?

Drumul-catre-libertate“Drumul spre libertate” e mai mult decât o poveste de viaţă, e o lecţie de istorie, de umanitate, de supravieţuire şi de compasiune.

Park Yeonmi, o refugiată din Coreea de Nord părea că poartă la doar 13 ani greutatea întregii lumi pe umerii ei firavi de copil.

Ca oameni, prezentăm(cel puţin aparent) interes pentru ceea ce se întâmplă în jurul nostru, la durerea apropiaţilor, însă întoarcem privirea şi ignorăm atrocităţi inimaginabile atât timp cât ele se întâmplă puţin mai la depărtare, cât nu ne ating în mod direct şi nu schimbă cursul vieţii NOASTRE.

Nu o sa vă spun eu povestea lui Yeonmi, merită citită, dar o să vă spun ce am învăţat eu din povestea ei: Citește în continuare „Ce am învăţat eu din povestea lui Yeonmi Park?”

Recenzie: “Mecanica inimii” – Mathieu Malzieu

0_1778Despre Mathias Malzieu, autorul acestei cărţi şi solistul formaţiei franceze Dionysos se spune că este un Peter Pan al muzicii rock, un visător care refuză să se maturizeze. Odată cu “Mecanica inimii” a luat naştere şi  cel de-al şaselea album al trupei, care transpune pe note muzicale povestea tânarului Jack şi a inimii sale mecanice. Albumul a fost foarte bine primit de fani şi critici, vândut în peste 75.000 de exemplare, primind Discul de Aur.

Revenind la carte , povestea spusă se Malzieu poate intra fără echivoc în categoria cărţilor de “adormit adulţi”, un fel de basm pentru oameni mari, asezonat cu personaje picante, antiteza dintre bine şi rău, simboluri, circ(şi nu în sens de scandal 😀 ), fantasme, sclipiri, dar  mai presus de toate, întreg mecanismul acestui roman este iubirea, acel sentiment profund care pune în mişcare toate rotiţele acestei lumi şi ale vieţii noastre în parte. Citește în continuare „Recenzie: “Mecanica inimii” – Mathieu Malzieu”