Recenzie:”Miniaturista” – Jessie Burton

897236I-am dat mult timp târcoale acestei cărţi până când pur şi simplu mi-a căzut în braţe acum câteva săptămâni, era în vizorul meu de ceva vreme dar cum lucrurile bune se întâmplă la momentul oportun tot aşa şi-a aşteptat şi Miniaturista rândul, ca să mă pot eu bucura de lecturarea ei.

Aflând că e un roman de debut eram curiasă să văd ce impresii o să-mi lase stilul lui Jessie Burton, pentru că romanele de debut sunt uneori senzaţionale, alteori un fiasco. “Miniaturista” se încadrează în prima categorie, cu câteva amendamente pe care o să le detaliez spre final.

Ce mi-a plăcut? Subiectul, plasarea evenimentelor în Amsterdamul prosper de la sfârşitul anilor 1600, personajele puternice, atipice vremii, trăsăturile lor, descrierile scurte dar cu esenţă care m-au ajutat să intru repede în starea de spirit a acelor ani, să simt atmosfera străduţelor aglomerate, să gust din bucatele Corneliei, dar mai ales talentul de povestitoare al lui Burton. A avut cartea asta ceva ce m-a atras mereu spre ea, să înaintez cu lectura a fost un scop al fiecărei zile după muncă.

Citește în continuare „Recenzie:”Miniaturista” – Jessie Burton”

Recenzie: “Fiicele paznicului” – Jean E. Pendziwol

Vremea capricioasă de afară mi-a dat planurile peste cap, însă nu am cedat la presiunea ei şi am găsit alternative pentru a mă bucura de o lectură cu totul deosebită. Am ales pentru zilele libere de sărbători să citesc “Fiicele paznicului” la îndemnul Publishers Weekly, “O carte pentru iubitoarele surorilor Brontë şi ale lui Jodi Picoult, în egală măsură, numai bună de citit într-un hamac”. Ei bine, n-am reuşit să o citesc într-un hamac, după cum plănuisem. Făcând excepţie de aspectul acesta am avut parte de o lectură remarcabilă, care mi-a depăşit mult aşteptările, m-a desprins de realitate şi  m-a purtat departe, pe ţărmul Lacului Superior, în Ontario, călătorind prin amintirile unei femei pentru care trecutul a avut nenumărate întrebări şi prea puţine răspunsuri până în ziua în care a ajuns-o din urmă şi au stat faţă în faţă.

Elizabeth Livingston, aflată la o vârstă foarte înaintată se retrage la Azilul Boreal din apropierea Lacului Superior, locul unde şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa, locul care a lăsat urme adânci şi care a chemat-o mereu printr-un strigăt mut mai aproape, mereu mai aproape.

În 1918 la farul din Phorpyry Point se instalează un nou paznic, Andrew Livingstone, care îşi petrece aici restul vieţii alături de soţia Lil iar apoi copii Peter, Charles şi gemenele Elizabeth şi Emily.

În prezent, Elizabeth primeşte la azil vizita unor ofiţeri care-i aduc vestea că a fost găsită o ambarcaţiune cu pânze, eşuată, avariată şi abandonată, în Middlebrun Bay, în apropiere de Silver Islet, numele bărcii este Wild Dancer, a fost înmatriculată pe numele lui Charles Livingston, fratele ei, fratele pe care nu l-a văzut de mai bine de şaizeci de ani. Odată cu vestea, cei doi aduc nişte jurnale vechi găsite la bordul ambarcaţiunii Citește în continuare „Recenzie: “Fiicele paznicului” – Jean E. Pendziwol”

Recenzie: „Eleanor Oliphant se simte excelent” – Gail Honeyman

V-aţi întrebat vreodată cât “BINE” se ascunde de fapt în spatele celebrului răspuns care ne este mereu sevit de către cei din jur la întrebarea “Ce faci? Cum eşti?” Ce poartă fiecare om în sufletul lui, ce povestea are, ce-l bucură cu adevărat, ce-l supără cel mai tare, cât din ceea ce se vede la suprafaţă vine din interior? Acestea sunt întrebările cu care m-a lăsat Eleanor, însă mi-a lăsat şi speranţă, căldură şi un sentiment de BINE spre EXCELENT.

Elenor Oliphant nu se simte chiar bine, asta am descoperit din primul capitol. La treizeci de ani, Eleanor are un loc de muncă stabil, e constantă în profesia ei însă e statică şi deşi are potenţial nu a progresat deloc, e prizoniera unei rutine care o ţine pe loc. Nu are prieteni, e  tăios de onestă în relaţia cu ceilalţi, nu face lucruri de dragul de a plăcea altora, nu ia masa de prânz cu colegii, ocupă o locuinţă socială, îşi petrece weekendurile singură acompaniată de vodcă, gătind mereu o cina pentru o persoană şi neaşteptând ceva anume de la viaţă.

Ca cititor te întrebi DE CE? De ce Eleanor nu are aşteptări de la viaţă? De ce se limitează la lucruri care-i oferă o oarecare siguranţă şi nu se aventurează în tumultul vieţii? Toate aceste întrebări au răspuns pe parcursul cărţii însa sunt atât de bine dozate de Gail Honeyman încât fiecare capitol mai adaugă o piesă în puzzle şi vrei mereu să întorci pagina să afli mai mult.

Lucrând la departamentul contabil al unei firme de design grafic din Glasgow nu se remarcă în colectivul social prin nimic deosebit, nu doreşte să ia parte la activităţi cu colegii ei, la masa de prânz preferă să dezlege cuvinte încrucişate decât să aiba compania lor, are un limbaj bătrânicios, o rutină riguroasă, nu iese în oraş, nu caută să facă pe plac celorlalţi, weekendurile le petrece mereu singură. Aceasta e Eleanor la începutul romanului, dar nu va fi la fel şi la sfârşitul lui… Citește în continuare „Recenzie: „Eleanor Oliphant se simte excelent” – Gail Honeyman”

Recenzie: „Floare-de-Zăpadă şi evantaiul secret” – Lisa See

img_3801-jpg9969Mi se întâmplă rar să citesc o carte în trei zile, şi asta nu pentru că nu mi-aş dori ci dintr-o acută lipsă de timp. Ei bine, această carte, surprinzător sau nu, m-a prins într-atât de tare încât am făcut “sacrificii” şi nu m-am lăsat până nu am terminat-o cât mai repede.

E o mărturie cu adevărat impresionantă! Nu, nu mărturia mea cum că nu am timp cât mi-aş dori 🙂 , ci povestea din paginile cărţii. E prima dată când mă întâlnesc cu Lisa See în tărâmul literar şi am un mic regret pentru superficialitatea mea de a judeca o carte după copertă, în cazul de faţă atât coperta pentru “Floare-de-Zăpadă şi evantaiul secret” cât şi “Frumoasele chinezoaice”, ambele apărute la Editura Rao nu au coperte pe măsura valorii lor(părerea mea, de cititor care doreşte să îmbine utilul cu…esteticul).

Revenind la carte, Lisa See prin cuvinte foarte bine alese şi documentate readuce la viaţă China Imperială începând cu anul 1823 şi parcurge pornind de la acest an aproximativ încă 80 prin vocea personajului principal Floare-de-Crin. Mergând în paralel, cartea ne prezintă 3 aspecte diferite ale vieţii rurale din Puwei, un sat situat în provincia Yongming sau Ţinutul Strălucirii Eterne.

1În prim plan Lisa See construieşte o frumoasă prietenie între două fetiţe, devenite apoi femei, o legătură de prietenie oarecum predestinată în stele pentru că pornind de la superstiţiile după care îşi guvernau chinezii acelor vremuri viaţa se pare că cele doua, Floare-de-Crin şi Floare-de-Zăpadă se potriveau perfect. Erau născute în acelaşi an, în aceaşi lună, în aceaşi zi, se potriveau pentru a deveni ceea ce ei numeau laotong, “suflete pereche”, persoane predestinate să aibă o relaţie puternică întreaga viaţă bazată pe sinceritate, sprijin, şi iubire.

2Din al doilea plan reiese foarte bine condiţia femeii în acele vremuri, într-o societate patriarhală, guvernată de simboluri şi superstiţii. O civilizaţie unde aducerea pe lume a fetelor era considerată ghinion şi povară, pe când o mamă care aduce pe lume un băiat era respectată şi mult mai bine văzută atât de soţ şi familie cât şi de societate. Citește în continuare „Recenzie: „Floare-de-Zăpadă şi evantaiul secret” – Lisa See”