Recenzie: „Eu şi Marilyn” – Lee Ji Min

În februarie 1954, la şase luni după semnarea armistiţiului în urma Războiului Coreean, celebra Marilyn Monroe, aflată în luna de miere alături de soţul ei Joe DiMaggio este invitată să susţină o serie de concerte în taberele soldaţilor americani aflate pe teritoriul Coreei. Pornind de la aceste evenimente reale  şi fiind inspirată de o poză cu artista cântând în faţa miilor de soldaţi, Lee Min Jin a ţesut o ficţiune istorică cu iz de roman de spionaj.

Două femei se remarcă pe parcursul cărţii: Marilyn Monroe şi Alice Kim. Două femei cumplit de diferite, aparţinând unor lumi care au prea puţine în comun, fiecare cu soarta ei, ajung să-şi intersecteze existenţa pentru scurt timp în ficţiunea autoarei. Starul hollywoodian adulat la nivel global, starleta dorită şi admirată de bărbaţi oriunde îşi făcea apariţia şi tânăra Alice, cea care primeşte sarcina de a fi translator pe perioada şederii vedetei în Coreea, cea care a fost cândva Kim Aesun, înainte ca războiul să-i răpească atât de multe,  acum o femeie ciudată, cu părul încărunţit prematur, vopsit cu bere şi purtând mănuşi din dantelă fără degete.

Citește în continuare „Recenzie: „Eu şi Marilyn” – Lee Ji Min”

Recenzie: „Disecţie” – Han Kang

 

Am termnat de curând de citit “Disecţie” de Han Kang, autoare sud-coreeană ce abordează subiecte pe cât de sensibile pe atât de dure, subiecte care ridică semne de întrebare şi semnalează derapaje.  Însă un lucru e cert, Han Kang scrie bine, bine de tot.

După cum bine îi spune şi titlu, cartea de faţă disecă în şase capitole şi un epilog unul din cele mai sângeroase evenimente istorice ale ţării sale, masacrul de la Gwangju, din mai 1980. Ani la rând conducătorii acestei ţări au închis ochii, au evitat subiectul, au ignorat suferinţa celor implicaţi în revoltă, au ascuns sub preş, au fugit de răspundere. Vă sună cunoscut? Cu siguranţă.

La întrebarea Cum să ajungi pe “lista neagră” a preşedintei Park Geun Hye?, Kang deţine deja răspunsul. Scrii o carte care dezgroapă din negura uitării o atrocitate trecută sub tăcere chiar de cei care ar tebui să protejeze naţiunea, să-i confere siguranţa şi să lupte pentru cetăţenii ei. Descoperirea  în 2016 a acestei “liste negre” a oamenilor de cultură consideraţi indezirabili a reprezentat lovitura de graţie pentru Park, fiind demisă de Adunarea Naţională în urma unui protest amplu al sud-coreenilor.

Ce s-a întâmplat de fapt în Gwangju în mai 1980? Prefaţa scrisă de Iolanda Prodan face o radiografie foarte utilă a evenimentelor istorice şi sociale din acea perioadă Citește în continuare „Recenzie: „Disecţie” – Han Kang”

Recenzie: „Dansul privighetorii de primăvară” – Shin Kyung Sook

1251407

Cu Shin Kyung Sook m-am împrietenit prin intermediul altor două cărţi care mi-au plăcut tare mult, “Voi fi acolo” şi “Te rog, ai grijă de mama” iar acum, la a treia carte împreună am trecut-o în categoria autorilor preferaţi pentru că după trei cărţi pe sufletul meu şi-a câştigat acest loc.

Aflând deja că “Dansul privighetorii de primăvară” este un roman istoric am fost cu atât mai curioasă cu cât stilul autoarei cunoscut mie din precedentele cărţi citite îmi părea perfect pliat pe problemele sociale cu care se confruntă societatea coreeană, fie că e vorba de revoluţiile studenţilor din anii ‘80 sau de radiografia familiei coreene.

Yi Jin, protagonista poveştii noastre, ia naştere dintr-o poveste reală, pe care Shin Kyung Sook o scoate din negura uitării şi recreează în jurul ei destinul primei femei coreene care primeşte permisiunea de a pleca din Joseon, făcând o paralela cu soarta micului regat aflat la intersecţia dintre interesele ascunse ale puterilor învecinate, Japonia, China şi Rusia.

Deşi romanul este prezentat ca o poveste de dragoste între o celebră dansatoare de la curtea regelui şi un diplomat francez profunzimea lecturii duce mult mai departe.

Jin, orfană, ajunge de mică la curtea regală fiind îndrăgită de regină, căreia îi amintea de fiica decedată, este preţuită de aceasta şi ocrotită devenind astfel după ani una din cele mai devotate şi loiale credincioase ale acesteia iar apoi după o lungă perioadă de pregătire şi studiu cea mai apreciată dansatoare de la curtea regelui. Fiind orfană nimeni nu i-a dat un nume, în funcţie de conjunctură era fie domnişoara Seo(după numele celei care a crescut-o), dansatoarea Seo, curteana Seo iar pentru prietenii din copilărie Jinjin sau Lăcrămioara, dar mai presus de toate era “umila mea persoană”, singurul mod în care se putea adresa despre sine. Citește în continuare „Recenzie: „Dansul privighetorii de primăvară” – Shin Kyung Sook”

Recenzie: “Te rog, ai grijă de mama” – Shin Kyung Sook

Imagini pentru te rog ai grija de mama

Shin Kyung Sook m-a fermecat din nou cu talentul ei de povestitoare. După “Voi fi acolo” mi-am dorit să citesc şi cealaltă carte tradusă în română, “Te rog ai grijă de mama”. E o carte dură prin subiectul abordat care te îndeamnă să te întrebi dacă tu faci îndeajuns pentru cei din jurul tău şi dacă preţuieşti clipele petrecute alături de ei, dacă eşti atent la nevoile lor şi le poţi fi de folos.

Mama, Park So-nyo, se pierde de soţul său în metroul din Seoul atunci când vin să-şi viziteze copii plecaţi de mult de acasă pentru a-şi îndeplini visele în marea metropolă. Confruntându-se cu consecinţele unui atac cerebral suferit cu ceva timp în urmă şi despre care nu le spune copiilor nimic, nu reuşeşte să găsească singură drumul spre casă şi rătăceşte prin amintiri şi printre străini până se stinge.

În jurul acestui eveniment se desfăşoară întreaga poveste. Romanul este structurat în patru capitole şi un epilog, fiecare capitol prezintă pe rând amintirile şi trăirile fiicei scriitoare Chi-hon, fiului cel mare Hyong-chol, soţului şi chiar ale mamei dispărute.

 Cât de departe pot ajunge amintirile legate de cineva? Dar cele referitoare la mama?

Pornind din acest punct, căutarea mamei devine brusc principala preocupare a tuturor membrilor familiei, sertarele de mult închise ale memoriei se deschid iar, amintiri din copilărie, adolescenţă şi studenţie le revin ca un tăvălug de regrete pentru că nu au preţuit îndeajuns sacrificiile şi sfaturile mamei. Citește în continuare „Recenzie: “Te rog, ai grijă de mama” – Shin Kyung Sook”