Recenzie: „Proiectul Rosie” – Graeme Simsion

9789734636471-2739660Deşi am citit “Proiectul Rosie” înainte de pandemie mi-aş fi dorit totuşi să o fi citit în această perioadă deoarece s-a dovedit la timpul ei (s-ar fi dovedit şi acum) o lectură comică şi care binedispune cititorul. Un smart romance cu potenţial de a însori zile posomorâte.

Eroul nostru este Don Tillman, un personaj perfect de imperfect, profesor de genetică în vârstă de 39 de ani, nediagnosticat dar suferind de sindromul Asperger – o afecţiune de spectru autist, care îşi guvernează viaţa după fapte concrete şi mai puţin pe baza sentimentelor, tipicar, stângaci la a iniţia o conversaţia dacă nu implica şi subiecte ştiinţifice(la care excela), cu un program zilnic bine calculat încât orice moment al zilei să fie exploatat la maxim. Dar nu vă speriaţi, chiar dacă Don pare rigid, pragmatic şi plictisitor prin prisma obiceiurilor şi a dependenţei de programele fixe o să ajungeţi să-l îndrăgiţi repede. Graeme Simsion are grijă să-l poziţioneze pe Don în unele situaţii care o să vă descreţească frunţile şi o să-l găsiţi chiar adorabil până la sfârşit.

Aflăm chiar din prezentarea cărţii că în centrul acţiunii se află programul dezvoltat de Don pentru a-şi găsi o soţie, o femeie compatibilă cu stilul lui de viaţă, cu valorile care-i guvernează lui existenţa şi dezvoltă astfel un chestionar amplu care trebuie completat de orice posibilă candidată. Întrebările, din cele mai variate, aveau menirea de a înlătura orice urmă de incompatibilitate, de a elimina timpul irosit în procesul de a cunoaşte pe cineva. Era clar, Don nu avea timp de pierdut, practic din fire s-a hotărât să tranşeze problema ferm şi eficient de la început. Dorinţa lui era de a găsi o parteneră care să agreeze şi să se adapteze fără probleme la modul lui de viaţă. Citește în continuare „Recenzie: „Proiectul Rosie” – Graeme Simsion”

Recenzie: „Şoareci şi oameni” – John Steinbeck

“Nici un om nu cunoaşte adevărul în legătură cu ceilalţi. Tot ce poate să facă este să presupună că ei sunt asemeni lui” – John Steinbeck

soareci-si-oameni_1_fullsize

Fiind unul din marii clasici ai literaturii, John Steinbeck ajunge destul de târziu în biblioteca mea, cu mari regrete însă pentru că m-am privat de o porţie de lectură de calitate.

“Şoareci şi oameni”, o carte de o duioşie surprinzătoare, un fel de parabolă aş spune eu, este opera cu care Steinbeck a cunoscut succesul în 1937. E o carte de dimensiuni mici(155 pagini în ediţia 2013 a Editurii Polirom), simplă dar atât de complexă, care cuprinde un univers bine conturat pentru tema centrală, personaje exponenţiale şi un curs al naraţiunii bine trasat.

Pe fondul Marii Depresiuni din America anilor ‘30 apar în prim plan George Milton şi Lennie Small, muncitori sezonieri pe la fermele din California. Personajele lui Steinbeck, conturate în mod antitetic, sunt cele în jurul cărora se dezvoltă întreaga acţiune. George Milton, un tip isteţ, cu o minte ageră şi Lennie Small, înzestrat cu o minte nu prea dezvoltată însă cu un trup masiv şi o putere pe care nu ştie să o controleze. Prietenia dintre cei doi pare ciudată în ochii multora însă ceea ce îi ţine împreună sunt amintirile din copilărie, promisiunile făcute cu mult timp în urmă, sentimentul de apartenenţă şi visul comun pe care-l împărtăşesc, acela de a avea “locşoru’” lor. Visul american ca laitmotiv al acestei poveşti guvernează întreaga acţiune. Însă ce se întâmplă când nu mai ai loc în propriul vis? …Aparent, o tragedie! Citește în continuare „Recenzie: „Şoareci şi oameni” – John Steinbeck”